desplajëi (gad., mar., Badia, grd., MdR) ↦ desplajei.
desplanté Ⓔ deriv. di des- + planté (EWD 5, 313) 6 1878 despiantè (DeclaraJM, SantaGenofefa1878:113)
gad. desplanté Badia desplantè grd. desplanté fas. despiantèr
bra. despiantar moe. despiantar fod. desplanté, splanté col.
despiantà amp. despiantà
v.tr. Ⓜ desplanta
1 strappare una pianta dal terreno estraendone
le radici (gad. P/P 1966, grd. F 2002, fas. R 1914/99; DA
1973; DILF 2013, fod. P/M 1985; Pz 1989; Ms 2005, amp. C
1986) Ⓘ sradicare Ⓓ entwurzeln
2 fig. rovinare completamente (gad., fod. P/M 1985;
Ms 2005, amp. Mj 1929; Q/K/F 1982; C 1986) Ⓘ distruggere, devastare Ⓓ vernichten, zerstören ◇ a) N colp, o na
desgrazia da fá plü me ne ne s’essel podü toché por nosta ciasa ducala, che la desplanté a na te fosa: intan sides
fata l’orenté d’Idî. ’Ng colp, o na desgrazia da fa plou mè
nenne s’ ess’l pudù tocchè pur nosta ciaſa ducale, che la despiantè a na te foſa: intang sii fatta l’orentè d’Iddì. DeclaraJM, SantaGenofefa1878:113 (Badia).
desplanté (gad., grd., fod.) ↦ desplanté.
desplantè (Badia) ↦ desplanté.
desplanté (gad., grd., fod.) ↦ desplanté.
despò Ⓔ DĒ EX POST (EWD 3, 82) 6 1763 despò ‘postea,
post’(Bartolomei1763-1976:77)
gad. despó † mar. despó † Badia despò † fod. daspò, despò
† MdR despò
avv.
1 in seguito, in un tempo o in un momento successivo (gad. B 1763; A 1879; A 1895; Ma 1950; P/P 1966; V/P
1998; DLS 2002, fod. A 1879; Pz 1989, MdR) Ⓘ poi, dopo
Ⓓ dann, darauf ◇ a) Chësc dess te fá alegher y dër sann, /
che te pois gní en ater ann a imparé franch le todësch / por
podëi jí despó bel frësch / a deventé n bun studënt Käsch
döstë fa allöger, e där san, / Che të posse gnì un ater an / A
imparë franc il todeschc / Por podei schì dspo bell freschc
/ A diventë un bung studänt PezzeiJF, GTerza1819-2010:196
(Badia); b) E puoc dis daspò, che l ava dut auna, l fi plu
joven se n é jù ntel forestier E puotsch dis daspó, che l’áva
dut a una, ‘l fí plu schoven se ne schu ‘n tel forestier HallerJTh, FigliolProdigoFOD1832:151 (fod.); c) Umana cossa é
le falè / Divina mo le perdonè, / Perdona dunca ai nemici,
/ Despò avraste tröc amici. Umana cossa é le fallè / Divina
mó le perdonè, / Perdona dunca ai nemici, / Despò avraste
treućh amici. DeRüM, FehlendenNachsichtig1833-1995:289
(MdR); d) l é vegnù na gran ciarestia nte chël paisc, e daspò l à scomencé ad avei ence dël debujen l’è vegnù ‘na
gran ciarestia ‘n te cal païs, e daspò ‘l ha scomencè ad avei
éncie dal be busang DebertoM, FiProdigoFOD1841-1986:258
(fod.) ☟ poi
2 dunque, ebbene (fod. Pz 1989; Ms 2005) Ⓘ allora Ⓓ also
3 inoltre, in secondo luogo (MdR) Ⓘ poi Ⓓ außerdem
◇ a) B. Ëise bëin mefo comprè valch? / A. Oh, i à bëin
comprè, ch’i à comprè zacotan de biesces, e na ria asora, despò n pü’ de lin. B. Ëise bëiǹ meffo comprè valq? / A.
Oh, j’ha bëiǹ comprè, ch’j’ha comprè zacotaǹ de biesces, e
‘na ria azòra, despò ‘ǹ pü’ de liǹ. DeRüM, BunDéBerbaTone1833-1995:258 (MdR) ☟ poi
◆ despò che (gad., fod. P/M 1985; Pz 1989; Ms 2005,
MdR) Ⓘ dopo che Ⓓ nachdem ◇ a) Y despó ch’al s’á
desfat ia döt, él gnü na sterscia fan te chël lüch, y al scomenciâ d’avëi mangora. E deshpò ch’al s’ ha desfat ià dütt,
è ‘l gnü na sterscha fang in te chal lüc, e al scomentscháa
d’avai mangora. HallerJTh, FigliolProdigoBAD1832:139 (Badia); b) n’alse menè degun desplajëi a de te’ jënt, despò
ch’ël i à na ota provedü de tütes les comoditês e delizies
n’alse mené deguǹ deŝplasëi a de tä ĝënt, despò ch’ël i ha
‘na óta provedü de tüttes les comodités e delizies DeRüM,
AldìNiaSignurCurat1833-1995:261 (MdR); c) Daspò che l
é rué ilò, l s’à dé a ogni sort de vic Daspò che ‘l è ruè
illò, ‘l s’ ha dè a ogni sort de vicc DebertoM, FiProdigoFOD1841-1986:258 (fod.); d) despò che la Tiera Sánta é
stada vadagnada da Gotifré de Buglion él suzedù, che
na nobil signoura de Guascogna é juda a gliejia al Santo Sepolcro. dẹspò che la Tẹrra Santa è stata vadagnẹda da
Go̮ttifrè de Buglio̮n ẹllẹ succedù, che na no̲bil signo̮ura de
Guascogna è žuda a gliẹžia al Santo Sepo̮lcro. PescostaC,
DecameronIXFOD1875:655 (fod.)
☟spo.
despò (MdR) ↦ despò.
despó † (gad., mar.) ↦ despò.
despò † (Badia, fod.) ↦ despò.
despoià (col., amp.) ↦ despoié.
despoié Ⓔ DĒSPOLIĀRE (EWD 3, 80) 6 1763 despiè ‘exuo, spolio’ (Bartolomei1763-1976:77)
gad. despié mar. despié Badia despié fod. despoié col. despoià
amp. despoià LD despoié
v.tr. Ⓜ despoia
privare degli indumenti, svestire, denudare (gad. B
1763; A 1879; Ma 1950; P/P 1966; V/P 1998; DLS 2002, fod.
A 1879; T 1934; Pe 1973; P/M 1985; Pz 1989; DLS 2002; Ms
2005, amp. A 1879; Mj 1929; Q/K/F 1982; C 1986; DLS 2002)
Ⓘ spogliare, svestire Ⓓ ausziehen, entkleiden ◇ a) T’as
odü, che la iesta vedla, ch’i m’á despié, ái trat en malora,
deach’ ara ne valô plü nia T’ as udù, che la iesta vedla, ch’i
m’à despiè, ai tratt immalora, dea, ch’ella nè varò plou nia
DeclaraJM, SantaGenofefa1878:63 (Badia)
◆ despoié fora (gad.) Ⓘ spoglio Ⓓ kahl ◇ a) y i lëgns
püch denant sëc y despiá fora, o ma cun n pü’ de fëia ghela, é sëgn curis de rames frësches y tëndres e i lengn’s puc
denant secc’ e despià fora, o ma cunung pude fouia ghēla,
è ſengn’ curīs d’rames fresches e teindres DeclaraJM, SantaGenofefa1878:45 (Badia).
despoié (fod., LD) ↦ despoié.
desprejiar (moe.) ↦ despriejé.
despriejé Ⓔ deriv. di priesc ‹ PRETIUM (Gsell 1992b:226) 6 1763
desprische ‘aspernor, despicio’ (Bartolomei1763-1976:77)
gad. desprijé mar. desprijé Badia desprijé grd. desprijé fas. desprijièr caz. desprijièr bra. desprijiar moe. desprejiar fod. desperjié amp. desprojià LD despriejé
v.tr. Ⓜ desprieja
1 considerare indegno della propria stima (gad. B
1763; A 1879; A 1895; Ma 1950; P/P 1966; V/P 1998; DLS
2002, grd. A 1879; G 1879; G 1923; L 1933; F 2002; DLS 2002,
fas. A 1879; R 1914/99; DA 1973; Mz 1976; DLS 2002; DILF
2013, fod. A 1879; P/M 1985; Pz 1989; DLS 2002; Ms 2005,
amp. A 1879; Mj 1929; Q/K/F 1982; C 1986; DLS 2002, LD
DLS 2002) Ⓘ disprezzare Ⓓ verachten, missachten ◇ a)
A n jëunn che ie fret, degun ne darà bona parola, / Sarà
da uniun desprijà, ris ora da duta la jënt A n s̄oun chë ië
fret, deguŋ no darà bona paròla, / Sarà da uŋiuŋ des̄pries̄à,
ris ora da dutta la s̄ënt PerathonerJA, Nseniamënt1865*:1
(grd.); b) Castich no giata, chi cun amor olga a chël, che
nsënia, / La paierà chi l desprieja, y a ubedì no se dënia.
Castìch no giàta, chi con amor òlga a chëll, chë ’ŋsëgna, /
La pajerà chi ‘l despriës̄a, y a ubedì no së dëgna. PerathonerJA, Nseniamënt1865*:1 (grd.); c) Desprijëis ligrëzes groies, / Por n ciafé sëgn cënt deplü, / Col brilant onur lassö.
Desprijeis ligrezzes groies, / Pur ‘ng ceaffè sengn’ ceant de
plou, / Col brillante onur lassoù. DeclaraJM, MëssaFreinademez1875:1 (Badia); d) y Sigfrid ne desprijâ nët nia la
compagnia di ciavaliers e Sigfrid nè desprijà nett nia la
compagnìa di cavalieri DeclaraJM, SantaGenofefa1878:89
(Badia)
